În prag de derby, ProSport continuă seria interviurilor cu frații Goian, Dorin și Lucian. După ce ieri am publicat dezvăluirile celor doi despre cele mai memorabile confruntări între cele două echipe, acum vine rândul fiecăruia să vorbească liber despre echipa pe care o susține, despre fotbalul românesc și despre viață, în general.
Cu Lucian, 36 de ani, dialogul a fost unul spumos, semn că distanța față de casă dezleagă limbi și destupă cutia cu amintiri. În conversația telefonică de aproximativ o oră, am descoperit un om plin de viață, matur, asumat și cu multe, foarte multe povești. În special despre Dinamo și despre atmosfera care era în jurul echipei roș-albe în cea mai recentă perioadă de glorie a acesteia.
Îl găsim pe Goian la telefon undeva spre seară, în camera de hotel din Chennai. „Abia am ajuns din cantonament”, ne spune acesta. Mirați că hotelul îi e, de fapt, casă, îl rugăm să dezvolte. „Mai toate echipele din India își țin jucătorii în hotel. Și sunt hoteluri de cinci stele, ai toate condițiile, că nu veneam altfel. Avem un etaj numai al nostru. Ai trei mese pe zi incluse, camera e mare, stăm singuri în cameră. Apoi, ai tot ce îți trebuie: piscină, restaurante, cafenele, sală. O cameră e pentru fizioterapie, alta cabinet medical. E o armată de oameni după tine”, e descrierea profesionalismului cu iz indian pe care ne-o face fotbalistul originar din Suceava.
Când îl chestionăm pe tema retragerii, acesta ne dă un răspuns care ne readuce rapid cu discuția la România: „Mai joc încă un an, doi, trei, cât m-o mai ține corpul. Cum nu am avut nicio ruptură musculară până acum în carieră…”. Stop!
Cum adică nicio ruptură musculară? „Păi hai să-ți spun. Sunt niște aspecte care au contact. Alimentația, că aveam totul de la bunici, totul bio, produs de ei în gospodăria proprie, de la carne de porc, vită și pui, până la ouă, brânză, smântână. Apoi, am făcut trei ani de zile înot la școală, că am învățat în Școala numărul 3 din Suceava, singura cu bazin, iar eu eram la clasa de înot. Făceam zilnic o oră. Te călește mult sportul ăsta și îți dezvoltă fiecare grupă musculară. Și, în plus, acum îmi știu și eu limitele, iar dacă le uit, are grijă Anda (n.r. – Anda Banu, soția sa) să mi le reamintească”.
Cum discuția curge spre România, îl întrebăm despre cât de mare îi e dorul și aflăm că doar prietenii îi mai încearcă inima. „Sunt singurii care îmi lipsesc. De fiecare dată când vin în România, îmi organizez mese cu câte cel puțin zece persoane, că încerc să-i văd pe toți. Mai vorbesc cu Pulhac, cu Ropotan, cu Moți. Mă aud des și cu Torje. Cu Tamaș nu am apucat să mă vad, deși am tot zis”, continuă Lucian Goian.
Facem cum facem și ajungem la Dinamo. În interviul de ieri, Lucian Goian pomenea despre acea săptămână magică, în care Dinamo a obținut victorii cu CFR Cluj, apoi a înfăptuit minunea de la Liberec și, ulterior, a bătut cu 1-0 în Ghencea.
„La Liberec nu mai spera nimeni să întoarcem. Nici noi, jucătorii, nici antrenorii! De asta Bonetti a și băgat echipa a doua, că aveam meci important în Ghencea apoi. Așa tare ne-am bucurat apoi, că am făcut hore peste tot: pe teren, în vestiar, în parcare, la hotel! Nu mai aveam voce! A încercat Bonetti să ne țină în frâu, dar era greu la ce bucurie a fost. Că rezultatul ăla o să rămână mult timp în istorie”, spune cu emoție în glas Goian cel mic.
Minunea de la Liberec a fost urmată de victoria din Ghencea (1-0), una care l-a făcut pe Cristi Borcea să puncteze săptămâna magică dinamovistă cu o petrecere ca în filme. „După meciul din Ghencea, a început haosul. Am plecat de la stadion direct în club, în treninguri. Acolo, pe pereți, erau numai imagini cu Dinamo, iar din difuzoare răsuna celebrul «Faceți loc, vin câinii roșii”». Când vine vorba de lucruri high level, Borcea știe să le facă. Erau pe mese tot feluri de delicatesuri, șampanie dintre cele mai scumpe, ca în filme”, își amintește acum pentru cititorii ProSport fundașul lui Chennai.
Un alt meci pe care Lucian și-l aduce aminte cu plăcere și de la care pornește o altă poveste de roman în stil dinamovist e un meci din 2010, când Dinamo a învins cu 2-0, goluri Alexe și Cristea. „La golul lui Andrei Cristea, a dat Zapata pe lângă ea de l-a premiat Cristi (n.r. – Borcea) pe îngrijitorul terenului. Era foarte superstițios și a zis că el a lăsat groapa aia intenționat acolo, să dea Zapata pe lângă ea. Bine, mai toți de pe la Dinamo erau superstițioși”, spune amuzat Lucian.
Cum adică toți? „Pai hai să-ți zic una cu nea Cornel Țălnar. Dacă bătea echipa în weekend, toată săptămâna următoare făceam aceleași antrenamente ca în urmă cu o săptămână. O dată am bătut vreo cinci săptămâni la rând de ne plictisisem noi de aceleași scheme. Și era atât de prins în asta că și copetele trebuiau puse în același loc. Odată s-a luat inclusiv de Sensei Niculae (n.r. – Constantin Niculae – fostul preparator fizic, tatăl lui Marius Niculae) că le pusese în partea stângă a terenului în loc de dreapta”, rememorează fundașul.
Încercând să facem o comparație între fotbalul din urmă cu mai bine de zece ani și cel de acum, Lucian Goian explică proveniența inferiorității actualului: banii. „Păi atunci îl aduceau pe Julio Cesar de la Real Madrid, îl primeau cu covor roșu și trandafiri, la propriu, lua ăla 600.000 de euro în două luni, iar apoi nu mai știau cum să scape de el. Și mai erau jucătorii care se întorceau din străinătate care aveau niște salarii foarte mari: Lobonț, Zicu, Mitea, Tamaș”.
Și că tot ajunserăm la bani, pentru cei mai tineri dintre cititorii ProSport trebuie reamintită varianta pre-card bancar, atunci când lucrurile se rezolvau „cash”, în vestiar: „Venea Cristi în vestiar înainte de meci și-i dădea punga căpitanului. «Lobby (n.r. – Lobonț), rămân banii la voi. Câștigați, îi împărțiți!». Îmi aduc aminte de meciul cu suedezii, cu Elfsborg, când am condus 1-0, gol Claudiu Niculescu, dar s-a terminat 1-1. După meci, a dat Lobby plasa cu bani înapoi, efectiv ne durea sufletul”.
Referitor la posibila revenire a lui Cristi Borcea la cârma lui Dinamo, Lucian Goian susține că ar fi de bun augur. Pe lângă faptul că, spune fotbalistul, omul de afaceri ar veni cu o echipă de conducere profesionistă, crede că dorința de a-și îndeplini unicul vis spulberat ar funcționa precum un supliment de ambiție. „Cred că e singurul care poate să salveze Dinamo. Are și o ambiție personală pentru că nu a îndeplinit visul, grupele Champions League, dar cred că suferă oricum ca dinamovist acum. Ar strânge o echipă bună în jurul lui. Un nea Tică Dănilescu, de exemplu. Păi pe noi ne ardea mereu cu amenzi și eram supărați pe el, dar pe regulamente era țiplă. Domnul Badea și Cristi ar fi băgat capul în zid pentru el. Dacă revine Cristi, sunt convins că va aduce lângă el numai oameni valoroși”, spune plin de încredere Goian.
Îi ridicăm mingea la fileu și îi aducem aminte de momentele când foștii acționari erau contestați. „Le cereau suporterii să plece și au plecat. Și ce s-a ales? Că ei băgau mâna în buzunar. Acum, dacă o bagă Negoiță, îl înțeapă ariciul. Dacă vrei să faci ceva, trebuie să investești. Îmi aduc aminte de cel mai mare rezultat al lui Dinamo din ultimii 20 de ani: 5-1 cu Everton. Păi s-ar fi făcut fără vechii acționari? Îmi spunea atunci un prieten care fusese pe stadion că era cineva lângă el și la un moment dat a pus mâna pe telefon și, cine știe pe cine-o fi sunat, a început să țipe: «Să moară mama, la televizor e la fel, 5-1?! Că eu sunt pe stadion și nu-mi vine să cred. Poate e greșeală»”, încheie Goian o nouă povestire cu sare și piper.
Pentru final, acesta oferă un pronostic pentru meciul de sâmbătă. „Țin cu Dinamo, evident, dar dacă fac un egal, să fie mulțumiți. Steaua traversează o perioadă bună, și-au revenit”. Steaua? „Da, Steaua, că dacă intrau în faliment sau ceva de genul, mai înțelegeam. Să revenim. Dacă Dinamo îi prindeau acum o lună, era 2 solist la pariuri. Acum, Dinamo are un atu, suporterii, care sigur vor face din nou spectacol. Îi vor împinge de la spate. Au și un Nistor, care e un căpitan foarte bun. Sper să scoată un egal, mai ales că se joacă pe Arena Națională și sunt toate premisele pentru un meci frumos”, își încheie Lucian prevestirea.
Alte declarații ale lui Lucian Goian:
Suporterii ne înjurau, dar așa, bețivi sau cum ne mai făceau ei, aveam rezultate. Oricum, pe noi paparazzi ne prindeau mereu, iar steliștii făceau aceleași prostii și nu erau prinși niciodată. Asta e, ale tinereții valuri Mă doare mult că iau în calcul să mă mut din România. Vreau să îmi cresc copiii într-un sistem mai bun. Acum, oamenii buni sunt prea puțini și sunt înghițiți de ceilalți Nu suntem nația care să se civilizeze cu vorba bună. Noi doar de bici știm. Și, în loc să înăsprim legile și să le aplicăm, noi le facem mai permisive și dăm drumul infractorilor din pușcării
Suporterii ne înjurau, dar așa, bețivi sau cum ne mai făceau ei, aveam rezultate. Oricum, pe noi paparazzi ne prindeau mereu, iar steliștii făceau aceleași prostii și nu erau prinși niciodată. Asta e, ale tinereții valuri
Mă doare mult că iau în calcul să mă mut din România. Vreau să îmi cresc copiii într-un sistem mai bun. Acum, oamenii buni sunt prea puțini și sunt înghițiți de ceilalți
Nu suntem nația care să se civilizeze cu vorba bună. Noi doar de bici știm. Și, în loc să înăsprim legile și să le aplicăm, noi le facem mai permisive și dăm drumul infractorilor din pușcării
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER